Variante anatomice ale arterelor renale, studiu anatomic și imagistic | [Anatomic variants of the renal arteriers, anatomic and imaging study]

Abstract

Introduction: Renal arteries present the greatest variability in the whole organ, both in number and morphology, due to the laborious process of ascension of the kidney from the pelvis to abdomen. They represent embryological vestiges of the kidney’s blood supply. Objective: Studying the importance of knowing the renal arterial anatomical variants, their incidence, the variation according to gender, race, laterality (left/right), symmetry (unilateral or bilateral. Material and Method: This study is a literature review, all information being obtained by accessing the scientific platform PubMed, accessing the following terms: "Anatomical variants of renal arteries". A total of 2108 subjects were analyzed for this study, with a mean age of 0 to 99 years. Methods used: subjects were selected based on CT renal angiography and cadaveric dissections. Results: Accessory renal arteries were identified in 657 of the cases, from 2108 subjects. The most common starting point being the aorta artery (36.27%), other origins: main renal artery (5.73%), common iliac artery (0.18%). For the right kidney the most common point of access to the kidney was the renal hilum (79%), the upper renal pole (5.3%), the lower polar region (2%). For the left kidney, a single hilar artery was found in (93.6%) cases, two arteries (6.4%). Conclusion: The origin, number and topography of accessory renal arteries is complex, associated with a laborious embryological process. Accessory renal arteries are present in approximately 30% of cases. The importance of knowing these vascular variants has relevance in kidney transplants and minimally invasive laparoscopic surgical interventions.

Rezumat

Introducere: Arterele renale prezintă cea mai mare variabilitate din punct de vedere anatomic din întreg organismul, asociind variații atât de număr cât și de morfologie, datorită unui proces embriologic laborios de formare și migrare din pelvis către abdomen. Acestea reprezintă vestigii embriologice ale aprovizionării rinichiului cu sânge din perioada intrauterină. Obiective: Studierea importanței cunoașterii variantelor anatomice arteriale renale, a incidenței acestora, variația în funcție de gen, rasă, lateralitate (stânga/ dreapta), simetrie (unilateral sau bilateral). Materiale și metodă: Acest studiu este un review de literatură, toate informațiile fiind obținute prin accesarea platformei științifice PubMed, accesând următorii termeni: “Variante anatomice ale arterelor renale”. Un total de 2108 subiecți au fost analizați pentru acest studiu, cu o medie de vârstă de la 0 la 99 ani. Metodele folosite: subiecții au fost selectați pe baza angiografiei renale Computer Tomografice și disecțiile cadaverice. Rezultate: Artere renale accesorii au fost identificate la 657 din cazuri din 2108 subiecți analizați. Cel mai comun punct de plecare fiind artera aortă (36,27%), alte origini: artera principală renală (5,73%), artera iliacă comună (0,18%). Petru rinichiul drept cel mai comun punct de accesare al rinichiului a fost hilul renal (79%), polul superior renal (5,3 %), regiune polară inferioară (2%). Pentru rinichiul stâng, o singură arteră hilară a fost găsită în (93,6%) cazuri, două artere (6,4%). Concluzii: Originea, numărul și topografia arterelor renale accesorii este complexă, asociată unui proces embriologic complex. Arterele renale accesorii sunt prezente în aproximativ 30% din cazuri. Importanța cunoașterii acestor variante vasculare are relevanță în transplantele renale și intervenții chirurgicale laparoscopice minim invazive.