Strategii de testare in vitro a suprafețelor neporoase cu proprietăți antibacteriene | [Strategies for in vitro testing of non-porous surfaces with antibacterial properties]

Abstract

Introduction: Non-porous surfaces with antibacterial properties have begun to gain notoriety because strategies are being sought to prevent infections by methods that are as safe as possible for the human body. Objectives: Test methods can be variates, such as ISO 22196 standardized testing, inoculation testing with a sterile swab, bacteriological loop, and touch-transfer assay. The steps followed in developing and choosing the right strategy for each surface aim at the following aspects, namely: sterilization of working materials to remove the possibility of bacterial superinfection and to correctly interpret the results, selection of bacterial strains and in vitro growth conditions, selection of sampling and colony counting and choice of method for validating and reporting of results. Discussions: The advantage of the in vitro experimental technique is that it can be easily repeated and reproduced, which helps to draw conclusions about the proven efficacy of the antimicrobial property. However, there are also limitations of this test, namely the fact that the results cannot be extrapolated to in vivo conditions because the very important parameters for bacterial proliferation cannot be maintained and controlled. Conclusions: These aspects are important for evaluating the real efficiency of surfaces with antibacterial properties.

Rezumat

Introducere: Suprafețele neporoase cu proprietăți antibacteriene au început să capete notorietate deoarece se caută strategii de a preveni infecțiile prin metode cât mai sigure pentru organismul uman. Scop: Metodele de testare pot fi variate, precum testarea standardizată ISO 22196, testarea prin inoculare cu ajutorul tamponului steril, cu ajutorul ansei bacteriologice și prin metoda amprentării. Etapele urmărite în dezvoltarea și alegerea strategiei potrivite pentru fiecare suprafață în parte urmăresc următoarele aspecte, și anume: sterilizarea materialelor de lucru pentru a înlătura posibilitatea unei suprainfecții bacteriene și pentru a interpreta corect rezultatele, selectarea tulpinilor bacteriene și a condițiilor de creștere in vitro, selectarea modalităților de eșantionare și numărare a coloniilor și alegerea metodei de validare a raportării rezultatelor. Discuții: Avantajele tehnicilor experimentale in vitro constau în faptul că pot fi repetate și reproduse facil, aspect care ajută la obținerea de concluzii cu privire la eficiența dovedită a proprietății antimicrobiene. Însă, există și limitări ale acestei testări și anume faptul că rezultatele nu se pot extrapola la condițiile in vivo deoarece nu se pot menține și controla parametrii foarte importanți pentru proliferarea bacteriană. Concluzii: Acestea aspecte sunt importante pentru evaluarea eficienței reale a suprafețelor cu proprietăți antibacteriene.